Suntem, cu toții, de acord că un ultramaraton te scoate din orice limită de confort și pune la încercare limitele umane.
Toți cei care au participat, anul acesta, la Tor Des Geants au ajuns la linia de start hotărâți să-și testeze limitele într-o cursă ce promitea să fie epică. Deși majoritatea alergătorilor nici nu știu ce îi așteaptă, dar surprizele apar. Atât cele plăcute, cât și cele neplăcute.
Tor Des Geants este o cursă de ultramaraton ce traversează peisaje magnifice din Valea Aosta în Alpii Italieni. Cu o distanță impresionantă care, conform ITRA are 352 km si 25170m diferență pozitivă de nivel, această competiție se desfășoară pe trasee montane spectaculoase, oferind participanților o provocare extremă.
Cu ascensiuni abrupte, coborâri dificile și condiții meteorologice imprevizibile, fiecare pas pe acest traseu devine o parte a unei călătorii de anduranță și de testare a limitelor personale. Pe lângă acestea putem aminti și diferențele mari de temperatură – care pot varia de la caniculă la îngheț.
Anul acesta, am avut la start un alergător român, care nu era la prima participare, avand planuri mărețe.
Cornel Buliga a plecat în cursă cu un plan foarte bine stabilit, de la timpul exact petrecut în fiecare etapă, alimentația, hidratarea, folosirea eficientă a echipamentului, etc.
Dupa cum ne spune chiar el, încrederea în planul său îl putea aduce pe podium. Totusi, într-o cursă de asemenea amploare există toate șansele să se întâmple orice, așa că nici un plan sau pregătire nu îți oferă certitudinea că vei ajunge la finish.
Ce înseamnă Tor Des Geants pentru tine, Cornel?
Tor Des Geants este mai mult decât o cursă. Este un traseu care trece prin zeci de sate si localități și toți se unesc pentru a crea acest festival al alergării. Organizarea este excepțională, iar lungimea traseului și dificultatea lui m-au forțat să găsesc resurse interioare pe care nici nu știam că le am.
Am făcut cunoștință cu această cursă în 2017, într-un moment în care eram foarte nepregătit pentru ceea ce mă aștepta.
Am dus cursa la final, terminând într-un timp decent – 110 ore. Însă, în acele zile am simțit dureri cum nu am mai simțit niciodată până atunci. A fost o experiență marcantă, ce a lăsat amprenta asupra mea și mi-am promis că mă voi întoarce mai pregătit. Am ajuns, din nou, în 2021, când m-am pregătit pe cât am putut de bine – lucru reflectat și în rezultatul avut – locul 10, cu un timp de 85 de ore.
Din nou, am învățat lucruri esențiale si, convins că pot mult mai bine, am decis că mă voi întoarce. În acest an a rezultat o cursă excelentă cu un timp excepțional de bun!
Ce crezi că te-a ținut motivat toată cursa?
Pot spune că am visat la această cursă 2 ani – de când am terminat cursa, în 2021. De la inceputul acestui an m-am antrenat mereu având în gând acest obiectiv. Odată ajuns la start am simțit că, în sfârșit, s-a încheiat așteptarea și tot efortul depus m-a pregătit pentru acest moment.
La start trăiam un amestec de emoții – entuziasm, bucurie, recunoștință, neliniște și nerăbdare. Odată plecat în cursă m-am relaxat știind că am făcut tot ce am putut. Nu îmi mai rămânea decât să pun un picior în fața celuilat și să trăiesc din plin această experiență.
Ce a fost, însă, mai dificil și lucrul la care a trebuit să fiu atent, a fost să nu cad în capcana de a mă gândi cât mai am până la final. Așa cum spun mulți ultramaratoniști – în alergarea de anduranță, cel mai important mușchi este mintea – atâta timp cât reușești să gestionezi mental situația, totul este în regulă.
De aceea, era foarte important să fiu mereu prezent, să rămân focusat, să nu îmi permit să mă gândesc la km până la final, pentru că altfel riscam să nu mai pot face față oboselii. Aici cred că este cheia în a încheia o astfel de cursă.
Cum te poți antrena pentru o cursă de acest nivel?
Clar, trebuie să fii capabil să faci față situației, mental. Bineînțeles, înainte de a ajunge acolo prima dată, nu prea poți ști la ce să te aștepți. Totuși, dacă mintea rezistă, corpul va găsi resursele necesare să continue.
Acum, în ceea ce privește pregătirea fizică – am ani de zile de când alerg pe munți și fac curse de anduranță. Toate acestea ajută.
Anul acesta TOR a fost obiectivul suprem. Nu cred că a fost antrenament în care să nu mă fi gândit la asta. Este foarte util să vezi traseul înainte de cursă. Dacă știi deja ce te așteaptă, eviți surprizele neplăcute și e mai ușor, din punct de vedere psihic, când știi ce urmează.
Ținând cont că se trece, frecvent, de 2500 de metri și se ajunge și la 3300 de metri altitudine, este important să faci și aclimatizare (dacă ai planuri ambițioase sau vrei să-ți mărești probabilitatea de a termina).
Echipamentul joacă și el un rol foarte important. Este necesar să ai încălțăminte cu amortizare bună, să fii obișnuit cu ea și să ai 2-3 perechi pe care să le schimbi după fiecare max 20-24 de ore.
Atât urcările cât și coborârile sunt foarte lungi, unele mai abrupte, altele mai alergabile. Atât din experiența proprie, cât și din ce am auzit de la alți alergători, în a doua parte a cursei poate fi mai greu pe coborâre decât pe urcare. Așa că, orice antrenament mai lung cu urcări și coborâri consistente, este binevenit.
Ce ai făcut în zilele dinaintea cursei?
Ultimele două săptămâni nu am alergat prea mult (după ce făcusem, deja, 230 de km din traseu în recunoaștere). Am lăsat corpul să se refacă și să se regenereze. Am făcut doar câteva antrenamente scurte și relativ intense.
Am avut grijă să mănânc mult și bine 😊: paste, pizza, fructe, aproape orice. Am încercat să fac ceva “provizii” în corp, știind ce mă așteaptă.
Am încercat, de asemenea, să mă odihnesc cât mai bine și să dorm mult, deși nu am reușit atât cât mi-am dorit.
Pe lângă acestea, după cum am spus, Tor Des Geants nu este doar un test fizic, ci și mental. Meditația, concentrarea și vizualizarea pozitivă pot fi instrumente eficiente pentru a-ți pregăti mintea pentru provocările pe care le vei întâmpina. Asa că, în timpul alergărilor lejere din ultima săptămână mă vizualizam deja în timpul cursei sau chiar cum aș ajunge, victorios, la linia de finish. La fel era și înainte de a adormi, în fiecare seară.
Care este principalul motiv pentru care ai făcut asta?
Când am terminat cursa în 2021, știam că voi reveni și anul acesta.
Principalul motiv pentru care am făcut asta este pentru că îmi place să alerg, îmi place natura, simt nevoia să fiu singur pe munți, iar prin cursele acestea îți explorezi limitele fizice și mentale. Sunt atras de lucrurile grele, dificile, aproape imposibile. Sunt atent la cum îmi funcționează corpul, cum fac față la toate provocările. Pot spune ca acum alergarea a devenit parte din mine, e parte din cee ace ma defineste.
Știam că voi face, din nou, această cursă. Sunt legat emoțional de ea. Mă atrage tocmai prin dificultatea ei și prin toate provocările pe care le implică. Îmi doresc să o câștig. Nu este doar un vis, este un plan. Simt că merit asta, mă antrenez intens pentru a face față cu bine întregii distanțe și pentru a termina cursa pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Consider că am deja experiența necesară și, data viitoare, îmi propun să ajung la start mai bine pregătit și să fac o cursă frumoasă.
Tu ai un model sportiv, un om care te inspiră?
Desigur, Kilian Jornet este modelul fiecărui alergător montan. L-aș menționa pe Jim Walsmley, care s-a antrenat ani la rând și a sacrificat foarte mult pentru a câștiga UTMB. Apreciez perseverența și disciplina, puterea mentală de a învinge durerea și semnalele venite de la corp. Suntem capabili de mult mai mult decât credem.
Ai alergat singur sau ți-a fost mai simplu să mergi în grup?
În prima zi a fost un ritm foarte intens și a durat o vreme până când ne-am găsit fiecare ritmul lui. Totuși, deja din amiaza primei zile am mers constant cu Gianluca Galeati, până după km 290. Aveam amândoi același ritm, fără a face un efort suplimentar.
Începând de a doua zi spre seară ne-am intersectat frecvent cu încă doi alergători: Damian Hall din Anglia și Galen Reynolds din Canada.
Cred că a fost benefic faptul că am mers în grup pe anumite porțiuni. Reușeam să ne ținem conectați la cursă și să păstrăm un ritm mai bun decât dacă am fi alergat individual.
Pe ultimii 50 de km am rămas singur, după ce am făcut o pauză mai mare de somn. Fiind apoi mai odihnit am reușit să rămân focusat și am reușit să păstrez un ritm foarte bun până la finish.
Cum a fost să fii în cursă atât de mult timp?
A fost o experiență extraordinară. În cele 73 de ore de efort am trecut prin foarte multe stări. Am simțit pace, bucurie, recunoștință, liniște, durere, agonie (uneori) – trăiri pe care e destul de greu să le exprimi în cuvinte. Au fost peisaje superbe, munți înalți cu ghețari, lacuri glaciare de diferite culori, oameni frumoși, atât alergători, cât și organizatori.
A fost un timp în care am fost nevoit să stau cu mine, să îmi observ corpul, să fiu atent la ceea ce simt și să acționez în consecință. A trebuit să-mi “păzesc” mintea, să rămân prezent și focusat pe ceea ce făceam.
Mi-am ascultat corpul și am încercat să alimentez, mereu, în funcție de ce simțeam.
Am petrecut destul de mult timp – vreme de aprox 250 de km – cu Gianluca Galeati. Deși cred că erau, uneori, zeci de minute sau chiar ore în care nu vorbeam deloc, mergeam în același ritm și, desi, eram într-o competiție, ne-am motivat unul pe altul să menținem un ritm foarte bun.
Este un om puternic, ambițios, competitiv – un adevărat gigant.
Care sunt obiectivele tale viitoare?
Voi încerca să cresc viteza pe această distanță și să revin la TORX, clar! Deși este un plan măreț, am la dispoziție luni, chiar ani, în care să fac asta. Deocamdată nu sunt decis dacă voi merge în 2024 sau peste 2 ani dar voi ajunge cu singuranta din nou acolo mult mai pregatit decat aceasta data.
Un program de antrenament bine structurat este esențial pentru a-mi construi rezistența și a-mi creste viteza pe distante asa lungi.
Voi alerga și curse mai scurte, bineînțeles, am deja cateva planificate pentru anul urmator dar obiectivul suprem, momentan, rămâne Tor des Geants.
Primul pas pe care trebuie să îl faci, pentru a ajunge în top, este să știi că poți face asta, să te antrenezi pentru asta și să știi că meriți. Foarte mulți sportivi se autosabotează mental, prin propriile ganduri cum ar fi: eu nu sunt așa bun cum sunt ceilalți, că ei sigur au ceva în plus față de mine, locul 1 nu este pentru mine etc.
Trebuie să te gândești, mereu, că meriți să ți se întâmple asta! Și eu merit să fiu acolo.
Cum te recuperezi după Tor Des Geants?
Cred că nu te recuperezi niciodată :))) Glumesc, cursa aceasta este o experiență care te schimbă pe viață. Rămâi marcat, dar într-un sens pozitiv. Corpul își revine în 2-3 luni, dacă ești atent la odihnă, nutriție, efort.
Din punct de vedere al oboselii musculare am scăpat chiar mai ușor decât mă așteptam. Ce am simțit foarte intens, însă, a fost foamea – cred că mai bine de două săptămâni am mâncat exagerat de mult.
Câteva zile mi-a fost somn pentru că am mai așteptat alți alergători la finish, apoi am fost pe drum spre România, dar odată ajuns acasă, după câteva nopți, am simțit că eram odihnit.
Am făcut, însă câteva lucruri ce garantează o refacere rapidă: masaje, stretching regulat, vitamine, suplimente pentru articulații, băi în apă sărată și alergări lejere.
Care este gândul tău de finalul poveștilor despre Tor Des Geants?
Pentru mine, a fost o experiență deosebită, greu de explicat sau redat în cuvinte. O combinație între momente de bucurie, pace, extaz, durere, agonie, introspecție și recunostință.
Mi-am dorit mult să câștig, însă acesta a fost nivelul meu acum. Am dat tot ce am avut și nu mi-am permis să mă menajez. Am ajuns pe locul 6, după 73:27 ore – un timp excepțional de bun. În alți ani, cu acest timp eram, cu siguranță, pe locul 2 sau 3.
De aceea, m-am bucurat mai mult de locul 6 cu 73 de ore, decât dacă veneam pe locul 1 cu 78 de ore. La start au fost aprox 1200 de alergători, dintre care doar 619 au reușit să ajungă la finish.
Prin efortul depus, în acest an la TOR, prin intensitatea efortului și prin atâtea ore de nesomn, mi-am pus corpul în situații nemaîntâlnite până acum și sunt uimit de resursele pe care le-am găsit și de felul în care a funcționat.
Sunt recunoscător pentru această experiență. A meritat tot efortul.
